In perioada interbelica, reintregita, lansata intr-un progres cultural si economic constant, beneficiind si de o pozitie strategica de neignorat, Romania devenise un punct de atractie pentru numerosi gazetari straini, sigur mai numerosi decat cei acreditati in zilele noastre la Bucuresti. DOCUMENT In perioada interbelica, reintregita, lansata intr-un progres cultural si economic constant, beneficiind si de o pozitie strategica de neignorat, Romania devenise un punct de atractie pentru numerosi gazetari straini, sigur mai numerosi decat cei acreditati in zilele noastre la Bucuresti. Explozia mijloacelor de informare din epoca, dezvoltarea radiodifuziunii, multiplicarea si specializarea publicatiilor tiparite erau sustinute de un numar apreciabil de slujitori ai condeiului si microfonului, numai ca printre ei au inceput sa se insinueze si impostori de duzina, dar si indivizi pentru care gazetaria nu era o ocupatie de baza, ci una de acoperire.

In jurul redactiilor si a agentiilor de presa, impostorii roiau ca fluturii de noapte in jurul surselor de lumina, sedusi de mirajul unei indeletniciri despre care, pentru cei ce o priveau din afara ei, se crease impresia ca era si usoara, si bine remunerata, ca sa nu mai vorbim si de faptul ca le furniza tuturor placerea de a calatori in tinuturi exotice. Pe de alta parte, serviciile secrete de pretutindeni nu se multumeau sa culeaga informatii din ziare si din emisiunile radiofonice. Mai mult, recrutau numerosi agenti dintre ziaristi, sau strecurau in mediile acestora agentii lor proprii, gata formati. Printre toti, ponderea o detineau nu cei ce culegeau informatii, ci aceia care le denaturau, provocand unor tari neagreate de altele prejudicii de imagine sau chiar implicandu-le in scandaluri puse la cale cu o minutie si dexteritate de ceasornicari. Prin forta imprejurarilor, politia si serviciile secrete din Romania