- Diverse - nr. 77 / 20 Aprilie, 2006 Este bine sa ne amintim cu evlavie si cu respect de istoria romanilor. In anul 1948 se implinea un secol de la Revolutia Romana din Transilvania, in timpul careia armatele kossuthiste au ucis peste 40.000 de romani ardeleni, au ars 300 de sate, biserici, manastiri si schituri. Romanii ardeleni au fost ucisi pentru ca au refuzat sa-si paraseasca limba, credinta, nationalitatea si obiceiurile, in urma motiunii luate la Budapesta, in ziua de 15 martie 1848. Tot in primavara anului 1948, se implineau trei ani de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial in Europa. Razboi in care au cazut pe campul de lupta sub Drapelul sfant, in campania din Est, pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupatia ruseasca, peste 624.000 de ostasi romani si aproape 170.000, in campania din Vest, pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei de sub teroarea ungaro-horthysta, consecinta a Diktatului fascist de la Viena din 30 august 1940, impus tarii noastre de catre Adolf Hitler, Benito Mussolini si Horthy Miklos. Multi orfani de razboi au asteptat, ani de zile, sa li se intoarca parintii de pe front, mamele isi asteptau feciorii plecati la oaste, vaduvele isi mai asteptau sotii. In tara bantuiau anii grei de foamete si de seceta. Soselele, caile ferate, podurile erau inca distruse de razboi. In asemenea conditii deosebit de grele pentru tara, in anul 1948, din primavara pana in toamna, la chemarea Patriei, au raspuns prezent si au plecat voluntar, din dragoste si din iubire fata de neam si tara, la munca pe santierele nationale, peste 27.000 de tineri romani, maghiari, germani, rromi si de alte nationalitati. Numai pe Santierul National de la Bumbesti-Livezeni, peste 10.000 de tineri au muncit benevol timp de trei, unii chiar sase luni de zile, ca brigadieri, cu tarnacopul si lopata, taind stanca Muntilor Parang, construind calea ferata pe o