Miercuri, 5 aprilie 2006, la Institutul francez din Bucuresti, Editura EST, reprezentata de Samuel Tastet, a lansat trei volume – scrisori si pamflete – apartinind lui Jean-Louis Courier, unul dintre cei mai redutabili pamfletari francezi din perioada Restauratiei post-napoleoniene. Alaturi de editor, a vorbit criticul si poetul francez Daniel Leuwers, prefatator al unuia dintre cele trei volume. Moderatoare a fost directoarea Institutului francez, Irina Boulin-Ghica.

Desigur, o atare initiativa editoriala pare discutabila. Courier nu face parte din nici o bibliografie de specialitate, nu este literat – desi „om de litere“ –, nici macar ginditor politic – desi ar fi putut fi un excelent „politolog“. Scrisorile si pamfletele lui iau in colimator o istorie straina cititorului roman in care tocmai detaliile conteaza. Despre comanda cavaleriei si despre echitatie (traducere de Irina Mavrodin), Scrisori din Franta si din Italia si Pamfletul pamfletelor (aceeasi traducere) sint cele trei titluri prin care EST propune cititorului roman un model de atitudine.

Desigur, aici ar trebui sa retrasam o intreaga istorie culturala a secolului al XVIII-lea francez, secol in care autoritatea discursului oficial – politic sau religios – este inlocuita cu aceea a discursului intelectual: prima dovada a acestei mutatii o ofera Aventurile lui Telemac de Fénelon la sfirsitul secolului al XVII-lea (1699), dar secolul urmator va cunoaste o brusca ascensiune a opiniei publice – germenele societatii civile – manifestata prin multime de brosuri, tracturi, manifeste (al caror stramos este „memoriul de tribunal“) si, evident, prin presa. Individul isi cistiga un profil autonom numai in masura in care isi face cunoscute, in scris, judecatile asupra deciziilor judecatoresti si politice care il vizeaza. Paul-Louis Courier il reprezinta cu asupra de masura.

Courier