O parere despre fluviu, fara metafore si abureli. Nu demult, Emil Constantinescu spunea ca a castigat alegerile, dar nu si puterea. Parafrazand, jumatatea de Romanie pe care Basescu si Alianta n-au castigat-o in noiembrie-decembrie 2004 se afla fix in lunca Dunarii. Acolo unde, in timpul constructiei socialismului, sute de mii de hectare de pamant erau "redate" agriculturii.
Si unde, pentru ca nu prea avea cine sa faca cereri de retrocedare, au aparut afaceri interesante cu crescatorii de peste, fabricute, case de vacanta.
Pana ieri, se cunosteau doua cazuri in care protejarea micilor afaceri ale unor personaje bine proptite politic au stat la baza unor mari tragedii.
Ca sa nu i se faca helesteul una cu viitura, o doamna consilier judetean PSD din Dolj a tras toate sforile posibile astfel incat deversarea controlata a Dunarii, recomandata de specialisti ca solutie pentru salvarea catorva sate, sa fie amanata cam pana dupa pastele cailor.
Intre timp, fluviul a preferat varianta necontrolata si a spart digul pe acolo pe unde era mai prost facut sau mai mult gaurit de galeriile rozatoarelor (presupun specialistii).
Pana ieri, mai multe sate erau sub ape si vreo sapte mii de oameni capatasera statut de sinistrati, fiind exilati de viitura spre zone mai sigure.
Un alt loc in care ar fi trebuit sa fie trimisa o parte din debitul Dunarii, zona Chirnogi-Greaca din judetul Calarasi, "a scapat" pentru ca s-a raportat la centru ca zona ar fi locuita. Mesajul complet era insa urmatorul: zona e locuita, dar nu de oameni, ci de afacerile unui personaj care a cotizat puternic la PSD.
Sutele de milioane de metri cubi de apa care ar fi urmat sa reduca un pic debitul Dunarii au lovit, astfel, mai la vale. Din cate imi dau eu seama, cei care au transmis mesajul mincinos au o mare problema. In cel mai bun
