- Europa frontierelor
in ultimele citeva decenii, interesul studiilor culturale pentru fenomenologia spatiala a reusit sa surclaseze preocuparea traditionala fata de timp, ca reper-cheie al discursului identitar. Cartografia simbolica a devenit treptat un veritabil cimp de bataie al identitatilor sociale, culturale, rasiale, nationale etc. Interesul pentru constructia de spatii purtatoare de semnificatii pentru om inlocuieste in prezent falsa incredere in existenta axiomatica a unui genius loci, o doxa impartasita timp indelungat de geografi.
O astfel de orientare isi revendica un obiect de studiu pe care, in lipsa de altceva mai bun, il putem numi teritorialitate culturala – mai precis, un spatiu a carui perceptie este filtrata de normele si de conventiile culturale active in diverse comunitati. Virajul in discutie merge mina in mina cu colportajul cultural intensiv de termeni precum loc, amplasament, peisaj, regiune, topografie, limita, frontiera etc. in aceeasi serie se inscrie si notiunea de topofilie lansata anterior de Gaston Bachelard pentru a sublinia dimensiunea traita a spatiului si raporturile insului cu el. Conform lui Bachelard, indivizii stabilesc intotdeauna relatii semnificative cu spatiul. De unde interesul acut pentru modurile in care spatiul devine o dimensiune simbolica a identitatii.
in acceptia sa de ultima ora, notiunea de topofilie trimite la un sens mai larg decit cel bachelardian. Ea inglobeaza nu numai perceptiile si valorile indivizilor, ci mai ales pe cele ale unor comunitati diverse social si cultural.
Printre aceste comunitati spatiale si culturale se prenumera fireste si cea pe care o numim Europa, ai carei membri isi asuma europeismul drept marca notabila a identitatii lor.
Din pacate, daca ne plasam in perspectiva europeanului mediu, intelegem rapid ca pentru simtul comun conceptul de euro
