Filmul documentar Evanghelia lui Iuda, prezentat de National Geographic zilele acestea, nu putea sa apara la un moment mai potrivit. In pragul sarbatorilor de Paste, a fost adus in fata publicului un document despre a carui existenta se stia de mai bine de treizeci de ani (manuscrisul coptic a fost descoperit in Egipt, in 1978), dar care a fost descifrat doar recent, dupa ce a indurat indelungi avataruri, intre Egipt, Europa si Statele Unite.
Scris in acelasi dialect ca si documentele descoperite la Nag Hammadi, manuscrisul, care avea initial 62 de pagini din care au fost recuperate doar 26 (restul fiind vindute ca foi razlete unor colectionari, asa cum s-a intimplat si cu bibliile lui Gutemberg), a fost tradus probabil dupa un original grec.
Prin anul 180 (e.n), episcopul Ireneu il mentioneaza pentru prima oara, apoi, doua sute de ani mai tirziu, cipriotul Epiphanius il va ataca, nemultumit de faptul ca documentul gnostic il prezenta pe „Iuda tradatorul“ sub chipul unui apostol fidel, simplu executant al vointei lui Iisus; acesta, in dorinta de a se elibera de intruparea sa carnala pentru a transgresa o lume imperfecta si a se reuni cu un spirit superior, transcendental, il va fi rugat, dupa marturia Evangheliei lui Iuda, pe acesta din urma sa-l denunte autoritatilor.
Venirea, in noaptea cinei Pascale, la gradina de pe Muntele Maslinilor, nu a fost, asadar, rezultatul unei tradari, ci dimpotriva, al unui exces de fidelitate.
Aduce documentul revelatii noi? |l va disculpa el pe Iuda, al carui nume a devenit un sinonim al tradarii? Probabil ca nu. Interpretarile gnostice ale invataturilor lui Iisus si ale apostolilor sai au fost respinse in totalitatea lor de dogma crestina asa cum a fost ea consolidata in decursul primelor secole ale erei noastre. |n ciuda interogatiilor legate de episodul tradarii lui Iuda, pentru interpretii N
