Inainte de a povesti despre gruparea literara timisoreana Aktionsgruppe Banat as spune citeva lucruri privind „urmarile“ ei in contemporaneitatea culturala romaneasca. Mai intii o observatie preliminara: in tara noastra se vorbeste despre cultura ca si cum toata cultura cu putinta ar fi romana, ceea ce este o perceptie unilaterala, ce saraceste cultura din Romania care nu este numai romaneasca. Sper sa ma pot explica limpede cu un exemplu. Iata, sa-i luam in discutie pe bunii nostri prieteni scriitori ieseni, actorii unei culturi vii si dinamice.

Asa vedem noi, cei din Timisoara, Iasiul cultural si cred ca nu gresesc. Cu toate acestea, suspendarea judecatii critice se poate intimpla de fiecare data in asemenea abordari holistice. Mari si fara nuante. Abordarile acestea le dai afara pe usa ratiunii si ele se intorc pe fereastra subconstientului cultural. A cliseelor. A prefabricatelor. Cutare amic iesean, om de cultura de vaza nationala, ne zice: „ehe, Timisoara, un mare iarmaroc modern“. Noi ii dam dreptate admirativ; ridem provincial, mascat cu masura, si spunem: „ehe, Iasiul, un adevarat oras cultural“.

Ca in orice judecati de acest fel, exista aici cel putin doua greseli de perceptie, pe care le-as enumera si explica pe scurt: intii de toate, faptul ca judecam cultura din Romania ca fiind cultura doar romaneasca si ne saracim cultura. Timisoara este (si) orasul lui Karl Kereny, Milos Crnjanski sau Herta Müller, si nu doar al performantelor culturale locale romanesti, hranite mai adesea, din pacate, de o mediocritate harnica si cam atit. Un alt dezavantaj vine din faptul ca obisnuim sa restringem cultura romaneasca la cultura, obligatoriu „inalta“, a raporturilor si influentei filozofiei lui Schopenhauer asupra poeziei lui Eminescu, ca sa dau un ilustru exemplu de cultura de manual unde cultura este ceva foarte nobil si numai atit. Ceva,