De câţiva ani, presa cotidiană şi săptămânală din România face apel la serviciile unui anume Tom Gallagher. Aflu de pe Internet că domnul cu pricina e profesor la Universitatea din Bradford, că a publicat vreo trei cărţi şi c-ar fi un bun cunoscător al Balcanilor şi al conflictelor din zonă. Toate acestea pe un site bazat, presupun, pe date furnizate de autorul însuşi. Nu pot decât să mă bucur că amărâta noastră ţărişoară e luată în serios de un astfel de personaj. Cred că i-am văzut o carte sau două traduse în româneşte (sau conţinând articolele publicate în România?), însă din păcate n-am avut timpul să i le citesc. De altfel, obiectul acestui articol nu-l constituie gândirea politologică a d-lui Gallagher, ci o anumită particularitate a scrierilor sale. Şi anume, obsesia de a-l acoperi cu injurii pe Vladimir Tismăneanu. Probabil că articolele publicate de dl Gallagher în ?Ziua? şi celelalte publicaţii dâmboviţene sunt scrise direct în româneşte ? doar astfel se explică numeroasele stângăcii stilistice şi tendinţa de acoperi prin aglutinarea de adjective lipsa evidentă de sensuri a multora din aserţiuni. Nu-mi închipui că publicându-şi într-o engleză la fel de aproximativă textele ar fi ajuns la poziţiile academice actuale. Dat fiind, însă, conţinutul lor de regulă plin de ardoare şi pasiune politică, am trecut de fiecare dată peste astfel de neajunsuri. Citindu-l pe Tom Gallagher te poţi enerva, dar nu te plictiseşti. Cam aşa stau şi lucrurile cu articolul intitulat Un istoric indispensabil pentru doi preşedinţi români. N-a fost nevoie să-l parcurg pentru a-mi da seama că dl Gallagher revine la obsesiile anti-Tismăneanu. Acestea au atins apogeul în toamna lui 2004, când profesorul de la Maryland a publicat interviul-carte cu Ion Iliescu. (Despre epilogul acestei întâmplări am avut prilejul să scriu de curând: în cel mai curat stil al cleptocraţiei bolşevice, Ion I