Poet, eseist şi nu în ultimul rînd un disident veritabil, în contextul atîtor contra-faceri sau pre-faceri ce nu rămîn fără o generoasă "Răsplată a jertfei patriotice", Vasile Gogea ne oferă o atracţioasă carte " încă una " una închinată lui Caragiale, cu titlul modelat din materialul clientului: Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu. E vorba de o suită de momente analitice, susţinută săptămînal în Informaţia de Cluj. Aşa încît ne aflăm şi în ăst fel în destinsa atmosferă foiletonistică a autorului Scrisorii pierdute. Unul din motivele dominante ale textelor îl constituie un prea cunoscut, caracteristic la extrem personaj caragialian, numit generic "moftangiul român", pe care comentatorul îl scrutează în calitate de "oftalmoftolog" spre a-i compune "fiziologia". Lentilele exegetului actual încearcă a se suprapune celor ale scriitorului spre clarificarea maximă a imaginii: "Nenea Iancu, fără nici un fel de ezitare, ne comunică sec, de după ochelari: "Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu". Adică, cum vine asta, Nene Iancule" E român, da' mai'nainte e moftangiu" Adică, nu mai e român" Exact aşa (ia să luăm noi, puţin, "ochelarii" lui Nenea Iancu): moftangiul român nu e român, ci rromân! Ei, aşa mai vii de-acasă...". înclinaţia naţionalistă, defel onorabilă în sine, nu e decît, pe deasupra, o rezultantă a unor tendinţe divergente ale ipochimenului ce se mîndreşte a o întrupa, încununarea unei inconsistenţe: "Acu', să "vedem" cine e şi ce vrea moftangiul român" Odraslă a unei familii "sărace dar oneste" ori fiu de "adevăraţi boieri", "guvernamental" sau "cînd din nenorocire nu se poate asta, opozant", stimînd agricultura, dar visînd "o industrie mare naţională", adversar al "Străinismulu" şi susţinător al "Rrromânismului", "Moftangiul este patriot hotărît, naţionalist exclusiv, român pînă în măduva oaselor! toa