Proza lui Dumitru }epeneag constituie un foarte bun subiect pentru mediul universitar: filologie, sociologie, studii culturale sau politologie. Cu autorul alături (cel mai bine), dar şi fără prezenţa scriitorului, se pot demonstra interferenţe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condiţiile de afirmare în exil, situaţia politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă şi roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenţi prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiţionale sau moderne, a intertextualităţii, a postmodernismului, a relaţiilor culturale româno-franceze, a traductologiei etc. Ea oferă cu generozitate prilejul unei speculativităţi universitare în multiple direcţii, fiind rodul unei inteligenţe creatoare ce-şi lasă la vedere interogaţiile, sfidările, neliniştile şi sensurile exploratoare. Experienţa creatoare îşi arată fără sfială toate palierele: lingvistice, semiotice, poetice şi poietice, sociologice, interculturale etc. Conflictul dintre ficţiune şi proiectul teoretic, dintre autor şi personajele sale, reale sau inventate, se află la suprafaţa textului, problematizat explicit într-o dezbatere purtată fie într-un sens constructiv, fie într-unul al deconstrucţiei postmoderne, favorizând astfel accesul în culisele procesului creator atât al cititorului profesionist, cât şi al celui mai puţin experimentat. Căci, se ştie prea bine, proza lui Dumitru }epeneag colaborează cu lectorul, stabileşte un dialog eficient, interactiv ? ceea ce constituie o premisă gata formulată şi o invitaţie irezistibilă pentru o dezbatere sistematică. Facultatea de Litere din Timişoara, prin Catedra de Limbi R