Daca se accepta ideea necesitatii sistematizarii legislatiei de mediu (din ratiuni precum cele expuse în numarul din 14 februarie a.c. al revistei 22 si deja exprimate politic de ministru de resort), urmatorul pas îl reprezinta desemnarea formulei de realizare. Inainte de a analiza posibilitatile existente în acest sens, se impun cateva precizari. Astfel, propusa codificare va trebui sa respecte dispozitiile constitutionale si acquis-ul international privind drepturile omului, aplicabile în materie si care nu pot forma obiectul unei modificari, indiferent de calea adoptata. Apoi, ca în cazul oricarei operatiuni de acest gen, nu pot fi ignorate principiile care stabilesc repartizarea competentelor între puterea legislativa si asa-zisa putere regulamentara (destul de complicata în Romania, nu atat de jure, cat mai ales de facto). Si aceasta cu atat mai mult cu cat codificarea domeniului va implica o clasificare si reclasificare, în anumite cazuri a textelor apartinand dreptului mediului (avand în vedere criteriul finalitatii), unele chiar cuprinse deja în alte coduri (ca, de exemplu, în Codul Silvic, Codul Penal s.a). Prin particularitatile lor, normele comunitare si cele internationale în sine vor ramane în afara acestei operatiuni, putand face, eventual, obiectul unei asamblari de natura utilitarist-academica, dar fara alta semnificatie. În lumina acestor repere, se va impune alegerea metodei de urmat, dupa care se poate declansa, în conformitate cu aceasta, operatiunea propriu-zisa de sistematizare (codificare). Cea mai simpla si, în consecinta, si mai rapida, dar si cu rezultate minime consta în "compilarea", respectiv regruparea textelor în vigoare si ordonarea lor dupa o numerotare prestabilita. Evident, o asemenea întreprindere nu poate determina o rationalizare a dreptului în vigoare, fiind vorba de o simpla juxtapunere de texte. Metoda codificarii dreptului ex