O poveste frumoasa inspirata de asteptarea marii sarbatori a Pastilui, o poveste semnata de un mare scriitor: Tudor Arghezi. O poveste inedita, descoperita printre paginile prafuite si ingalbenite de vreme ale unei reviste superbe din anii ’30. Putin praf de aur. Poate ca era o vreme in care oamenii aveau mai mult timp sa-si asculte inima. Sau sa se lase prada jocului, iar un om mare, ca Tudor Arghezi, sa gaseasca momentele sublime in care raza unui soare copilaros sa-i mangaie sufletul si sa poata scrie jucaus o poveste.
Povestea cu sapte oua orfane, aflate in... grija unui pitic norocos. O poveste despre piticul care si-a vazut visele implinite la batranete. Despre taina care l-a facut sa traiasca sute de ani si sa spere mereu ca va veni implinirea si in viata sa. Chiar daca a provocat putin soarta, Piticul a reusit.
O poveste jucausa cu sfaturi batranesti, intelepte. O poveste calda, pentru oameni care isi gaseau timp sa isi asculte inima si sa-si ofere placerea unei lecturi deosebite.
STOL DE VISE
"Din al saselea ou se mai ivi un stol de vise, toate frumoase, pe care nu le-as putea numara, incaperile Piticului singuratec miscandu-se pe neasteptate ca un cer de nori luminosi"
SUTE DE ANI
"Iata un cal alb, pe care Piticul il dorise acum vreo 400 de ani, pe cand era mai putin cocosat, neavand 430 impliniti. El se arata ca un abur, plutind ca o scama mare in aer si potcoavele lui licaritoare aveau ceva din luciul nalucitor al marginilor lunii"
TARA PITICILOR
"Daca ma insuram cu toate si traiam tot pana acum, tara asta ar fi roit de pitici mici si piticii din basme ar fi trait aevea, la Sinaia, la Busteni, la Poiana Tapului si la Predeal, cu piticutele lor, in vile de melci cu pridvoarele de scrumiere - isi zicea Piticul" - Tudor Arghezi
Piticul cel norocos
"Murindu-i gaina si lasandu-i s
