PASTI Regina Maria a Romaniei. Randuri tandre despre o intamplare numita iubire, petrecuta in prag de Pasti. Undeva intr-un colt al inimii ei este posibil sa-si fi dorit cu ardoare sa fi fost simpla iubita a unui simplu nepot de gradinar.
Fiica a lui Alfred, Duce de Edinburgh, cel de-al doilea baiat al legendarei "Queen Victoria", si a Mariei Alexandrovna, Mare Ducesa a Rusiei, unicul copil al tarului Alexandru al II-lea. Cea care avea sa devina Regina Maria a Romaniei a fost independenta, frumoasa, enigmatica, inteligenta, eleganta si, nu in ultimul rand, romantica. Viata a trait-o pasional, frenetic chiar. Si-a ales ca motto pentru cartea autobiografica, "Povestea vietii mele," o propozitie a lui Nietzsche: "Caracterul este destin". Si-a dorit foarte mult sa fie iubita. Poate a fost, poate nu. Spune ea la un moment dat: "cu desavarsire neprimejdios"... Orice alt comentariu la episodul de mai jos - frantura din viata ei - este de prisos. Doar intertitlurile, necesare, despart curgerea amintirii.
OCHI CAPRUI, DUIOSI. "Cantecul dragostei e totodata dulce si chinuitor si-mi amintesc de unele priviri, de vorbe spuse cu inconjur si de soapte care poate aveau un inteles mai adanc decat cuvintele rostite si pe care mi le lipeam de suflet, repetandu-le necontenit. Faceau sa-mi tremure inima, caci pe acea vreme totul era romantic, totul era taina si revelatie; insa oricat ar parea aceasta de ciudat fetelor de azi, niciunul din «flirturile» mele n-au ajuns pana la o sarutare. Atatea glasuri ne impresurau, atatia ochi ne trimiteau solia lor... iar noi nu ne indoiam niciodata de adevarul ori de insemnatatea unui cuvant de dragoste. Sora mea Ducky era mai asezata, mai rigida decat mine; dojenitoare, ea nu ingaduia nimic usuratic, ci mustra si se ingrijora. (...) Gradinarul nostru de la Rosenau avea un nepot. Nepotul avea niste ochi mari, caprui, duiosi; fiind chinu
