Când a apărut prima dată la noi volumul de versuri Joc secund, în 1930, ? datorită numai acestei întâmplări literare româCând a apărut prima dată la noi volumul de versuri Joc secund, în 1930, ? datorită numai acestei întâmplări literare româneşti, ? orice s-ar spune, eram gata intraţi în Europa. Numai fiindcă Ion Barbu, poetul matematician, scrisese şi tipărise întâiaşi oară, într-o carte, în România, Timbru, Grup şi celelalte... Auz un hohot de râs grosolan, dar sincer. O spune un scriitor cu ceva experienţă, având năravul de a prevedea urcările, şi care a scris cu plăcere articolul prevestitor,... cel dinainte de alegeri..., cu o lună înainte, sătul, ca mai toţi, ? nu-i prima dată... Numai să scăpăm noi pă moment de belea... ? şi când scăpăm, cădem noi în alta... * Cum citim şi pe prima pagină a cărţuliei de versuri a primei vorbiri alese: ...ne fűt-ce que pour vous en donner l^idée ? Stéphane Mallarmé c (Villiers) ? de n-ar fi decât să vă dau despre acest lucru ideea... ... (un eşantion)... * Cu literele, să nu te joci. Să luăm anul 1930... în Europa, după vijelia suprarealistă, (la ea suflând şi câţiva români), apăru cu totul altfel poet... acest Ion Barbu, ... ce nici nu se compară cu restul... Mână- n mână, nu zic, cu alde Eliade, cu alde Cioran, netrebnicii... Lumea, în liniile ei mari, întâi nici nu înţelesese despre ce putea fi vorba. Matematica superioară fiind doar a unui viitor peste care trebuia să treacă mai întâi un război nimicitor, în numele căruia, probabil, se şi manifestase, ea, teribila ştiinţă a numerelor, intrând cu drepturi grele în legile universale. O invenţie ştiinţifică, precum şi una literară, poate să aducă lumea pe un plan socotit modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Şi deodată, pe neaşteptate, pe nepusă masă, în ţara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă