Daca proiectul Legii lustratiei trece prin Parlament in forma actuala, atunci vom fi statul cu cea mai radicala lustratie din Europa de Est De citeva saptamini, discutam din nou, a cita oara, despre lustratie. Din pacate, dupa 16 ani de discutii pe aceasta tema, dezbaterile nu au cistigat prea mult in profunzime, nuante, realism si cuprindere bibliografica, ele pacatuind in plus prin extrema politizare a subiectului, mi(s)tificare, naivitate si debusolanta ignoranta. Prea putini dintre politicienii, ziaristii si analistii care participa la dezbaterea publica percep in profunzime semnificatia istorica a temei, complexitatea, nuantele si implicatiile ei extraordinare. Am vazut participanti la talk-show-uri care nu facusera efortul minim de documentare de a parcurge cele doua proiecte de lege aflate in dezbaterea Parlamentului. Ca sa nu mai spunem ca nu erau la curent cu dosarul est-european al aplicarii legii lustratiei, cu istoriografia privind perioada comunista sau cu sofisticata literatura de specialitate dedicata, in ultima vreme, domeniului "justitiei de tranzitie" ("transitional justice"), de prima relevanta pentru subiectul in discutie. Or, rasfoirea dosarului est-european arata ca aplicarea legilor lustratiei in statele postcomuniste din jur nu a fost tocmai o poveste de succes, simpla si izbavitoare, cum se tot spune la noi. Dimpotriva, a stirnit nenumarate probleme, macar la fel de multe cite a rezolvat. A provocat infinite complicatii juridice (punind la mare incercare normele justitiei liberale), etice (efortul de trasare a unei linii morale intre responsabili si victime esuind partial), stiintifice (pentru ca imaginea sistemului totalitar pe care o construiesc politicile retributive este deformata) si politice (din cauza instrumentarii politice a legii). Daca aceste complicatii nu sint anticipate, vom ajunge curind intr-o fundatura. In mod cu totul surpri