POSTCOLONIALISM 4. Odata cu ceea ce specialistii numesc incheierea perioadei postcomuniste in Romania (1989-2005) (vezi The End of Postcommunism in Romania, de Peter Gross si Vladimir Tismaneanu, in "Journal of Democracy", 16.2 (2005), 146-162), intelegerea ei se dovedeste din ce in ce mai necesara. Reevaluarea perioadei in cauza poate fi analizata din varii perspective. Ideea compararii postcomunismului cu postcolonialismul nu e neaparat noua. Ba dimpotriva, ea a fost ridicata inca de la sfirsitul anilor '90, in mediile academice occidentale, dar si din Romania si Europa de Est. Un exemplu de asemenea initiativa, la care as vrea sa ma opresc putin, este simpozionul "Post-colonialism si interculturalitate", desfasurat la Cluj in aprilie 2001 si organizat de Asociatia de Literatura Comparata din Romania. Probabil ca dintre prezentarile de la simpozion care se potriveste cel mai bine in contextul argumentului meu este "Poate fi considerat postcomunismul un post-colonialism?" a lui Ion Bogdan Lefter.

Dupa ce se refera la contextul international in care teoria postcolonialismului a inflorit, Profesorul Lefter explica motivele pentru care, din punctul domniei sale de vedere, Romania nu ar intra in categoria tarilor postcoloniale. Cum prima parte a eseului de fata a explicat de ce asa-numitele motive externe (privarea de independenta statala, cu efecte asupra mentalitatii ca natiune, inlocuirea limbii si culturii nationale, cu alte cuvinte statutul oficial de colonie) nu se aplica neaparat si teoriei postcoloniale - teoria in sine se refera la o atitudine, la un discurs si nu neaparat la faptul fizic de a fi ocupat si privat de independenta statala, din acest punct de vedere, un sistem totalitar sau unul liberal-democratic putind fi definit la fel de bine ca fiind colonial - nu am sa insist aici mai mult asupra acestor aspecte.

Din zona argumentelor "