Au trecut doar citeva zile de cind m-am intors de la Kiev, unde a avut loc, intre 13 si 16 aprilie, cea de-a 28-a Conventie Europeana de SF, Eurocon 2006.
Din pacate, am fost doar doi romani acolo, eu si Dragos Fofirca. Se inscrisesera vreo zece, dar ceilalti au renuntat rind pe rind. Si s-a dovedit din nou ca, in Romania, fanul SF este o institutie moarta. Da, se pune evident problema banilor, dar si pe vremuri o participare la Eurocon costa. Se gaseau totusi citeva zeci de fani care sa fie acolo, sa reprezinte Romania, sa arate ca in Romania exista fani, exista oameni implicati in ceea ce ne-a placut cindva sa numim "miscarea SF?. Cautind scuze, motivatii etc. s-a mai pus problema invitatiilor. Nimeni nu invita pe nimeni la un Eurocon (in afara celor care au statut de invitati de onoare, invitati speciali etc.). Se stie de Eurocon cu cel putin un an inainte, exista un site, oricine se poate inscrie.
De fapt, nedumerirea mea nu este provocata atit de absenta fanilor, cit de cea a scriitorilor, editorilor, adica a celor care investesc bani, timp, munca in ceea ce numim SF. Referitor la participarea mea (implicit a Editurii Tritonic, a revistei Fiction.ro), s-a spus pe un blog - a fost un comentariu suparat, ironic, orgolios, tifnos, din categoria celor care dau marunt din barba la adresa caprei vecinului - ca "trebuie sa fim peste tot, poate asa vom fi singurii luati in seama?.
In primul rind, in Romania nici nu e greu sa fii singurul luat in seama - vizibil adica -, cita vreme ceilalti nu fac mai nimic, stau cuminti in banca lor, tresarind doar in momentul in care cite unul mai face ceva si atunci "se cuvine sa-i dam la cap, sa treaca-n rind?. Sau daca fac, o fac atit de discret, incit nu afla nimeni; si-atunci te intrebi de ce si pentru cine mai fac ceea ce fac.
Dar sa revenim la Eurocon 2006.
Un drum de 28 de
