L-am cautat pe Isus in presa ultimelor patru zile, mai precis a Saptamanii Mari. Recunosc, a fost o naivitate din partea mea sa cred ca, pe masura ce se scurg vremurile, devenim mai intelepti si mai buni, mai ales ca suntem inconjurati de semnele unei omeniri aflate in pragul dezastrului: razboaie, crime abominabile, cataclisme naturale, copii care ridica mana asupra parintilor. De fapt, ce vorbesc eu? Uitati-va in jur si veti gasi mult mai multe semne decat cele surprinse mai sus in cateva cuvinte. In urma cu peste 2000 de ani, omenirea isi arata prinosul de intelepciune, recunostinta si intelegere a misiunii mesianice a lui Isus, batjocorindu-L, scuipandu-L, batandu-L si, intr-un final apocaliptic, rastignindu-L intre doi infractori. Nici nu se putea un inceput si sfarsit mai pline de substanta pentru Fiul lui Dumnezeu. S-a nascut intr-un staul, a fost rastignit intre doi criminali, iar liantul care uneste cele doua momente, viata Sa, a fost o adevarata declaratie de dragoste facuta fiecaruia dintre noi. Dar, o data cu trecerea timpului, omenirea in loc sa evolueze parca tot mai mult se intoarce catre primitivism. Daca oamenilor care L-au rastignit acum 2000 de ani nu le putem cere prea multe din punctul de vedere al evolutiei intelectuale si nu numai, nu credeti ca totusi astazi ar trebui sa cerem de la noi ceva mai mult? Desigur, modalitatile de manifestare a primitivismului s-au schimbat. Isus nu mai poate fi rastignit azi pe cruce. Azi insa este rastignit, in fiecare secunda, prin vorbele si faptele noastre. Stau si ma intreb, oare cati dintre noi ar suporta de bunavoie caznele traite de Mantuitor in ultimele doua zile ale vietii Sale, daca nu reusim nici macar sa respectam cuvantul Lui - sa nu ne mai barfim aproapele, sa lasam orgoliile la o parte, sa facem odata pentru totdeauna pace intre noi, oamenii! In schimb insa, ne oferim scandaluri la tot pasul.