Retete de slabit

(Prunus spinosa)

Este primul arbust pe care primavara il imbraca in valuri albe, de flori. Razele blande ale soarelui fac sa tasneasca din crengutele pline de tepi, petale albe si gingase, inca inainte de aparitia frunzelor. Tufele de porumbar, cu florile lor albe, ca spuma marii, se numara printre cei mai grabiti si mai gratiosi mesageri ai primaverii, o bucurie pentru ochii iubitorilor de natura, care ii recunosc de la mare distanta, in padurile inca inlemnite de frig. Atragator este si mirosul dulce al florilor, amintind de fagurii de miere, o adevarata incantare pentru albine si bondari, care danseaza in roiuri in jurul lor culegand polenul dintre petale. Dar magia florilor si mireasma lor raspandita departe, dincolo de liziera padurilor, dispar repede, imprastiate de vant. O iluzie a naturii... Abia atunci plesnesc mugurii, scotand la iveala capisonul frunzulitelor verzi. Iar toamna se coc si fructele rotunde, albastre-brumarii, care seamana la gust cu prunele, dar sunt bune de mancat doar dupa ce a trecut peste ele primul ger.

*

Porumbarul creste in luminisuri, pe pasuni si fanete, dar mai ales la margine de paduri, urcand adesea pana la 1600 de metri. De inmultirea lui se ingrijesc pasarile, care imprastie samburii nedigerati ai fructelor. Intr-un sat italian, numit Bra, se petrece o minune. Din anul 1336 incoace, o tufa de porumbar infloreste an de an in preajma Invierii, in imediata apropiere a unui sanctuar dedicat Sfintei Fecioare. Este un loc cautat de multi pelerini, care vin sa o venereze pe Sfanta Fecioara si sa vada floarea cea minunata care vrea s-o aline de pierderea Fiului ei prea iubit.

Culesul

Florile se culeg cu mana, cu multa grija, incepand din martie si pana la sfarsitul lui aprilie (anul acesta, primavara fiind mai rece, infloritul a intarziat). Se pun la usc