Mediile de presa din Romania, prin cei mai publici reprezentanti ai lor, nu par deloc sa aprobe Legea lustratiei, pe care o gasesc tardiva si anacronica. Ce parere aveti?
- Legea lustratiei este pe cat de necesara, pe atat de intarziata. Din pacate, necesitatea ei tine astazi mai mult de cunoasterea exacta a istoriei decat de efectele practice pe care le-ar putea avea. Nu poate fi decat o ironie amara faptul ca ni se propune o lege a lustratiei tocmai acum, la mai bine de 16 ani de la Proclamatia de la Timisoara, cand ar fi expirat deja termenul propus de initiatorul punctului 8, George Serban, pentru retragerea din viata publica a autorilor represiunii comuniste. Daca lustratia s-ar fi aplicat imediat dupa revolutia din decembrie 1989, Romania ar fi fost condusa, din primii ani ai noii sale existente, de alti oameni si nu de esalonul 2 al conducerii Pcr, asociati cu securistii recuperati rapid de noua putere. Resursele economice ale tarii nu ar fi fost acaparate de retelele create imediat de oamenii politici ai momentului, cu oamenii de afaceri dubiosi. Am fi avut un stat de drept, pentru ca faradelegile noilor imbogatiti nu ar fi trebuit protejate de rigorile legii, prin magistrati obedienti si corupti. Aceasta evolutie nu a fost insa posibila, din cauza modului in care a fost preluata puterea in 1989/1990. Mineriadele au fost cele mai elocvente exemple ale persistentei vechilor structuri represive dupa revolutia anticomunista.
Cu alte cuvinte, raul a fost facut, iar acum nu putem decat sa lucram la remedierea lui prin aplicarea neabatuta a standardelor europene. Ar merita poate sa meditam si asupra faptului ca lustratia nu este o conditie a aderarii, iar Romania a indeplinit deja conditiile politice ale acquis-ului.
Lustratia este deci o problema a noastra, interna, o datorie fata de istorie si fata de tinerii care nu au cunoscut mizeria
