Economisirea nu doar ca nu este incurajata, ci este, in mod incredibil, descurajata, eventualele disponibilitati banesti ale populatiei fiind, din cauza remunerarii lor sub rata inflatiei, canalizate catre un consum efemer si condamnate astfel sa se autodesfiinteze. Dintr-o recenta cercetare-sondaj intreprinsa de Metro Media Transilvania pe un esantion de 3.000 de subiecti a reiesit ca - foarte interesant - cei ce declara ca au apelat macar la un credit de la o banca reprezinta cam tot atat (22% din populatie) cat cei care declara ca ajung sa economiseasca macar ceva (20%), imprumutatorul tip fiind o persoana matura, cu un venit peste medie si care traieste mai ales in orase cu peste 200.000 de locuitori.
Este o expresie indirecta dar extrem de relevanta a polarizarii sociale excesive a societatii romanesti actuale. Dincolo de consumul de subzistenta, totul (consum de bunastare, economisire, credite) pare sa se invarteasca in jurul a numai 20% din populatia tarii, si aceasta cu mare bunavointa pentru ca cei mai multi dintre cei 20% sunt la limita in privinta includerii in patura instarita a societatii. Oricum, numai acesti 20% pot sa economiseasca, numai acestia pot aspira direct sau prin creditare, la o locuinta sau la bunuri mai acatari. 80% din populatie nu pare a face parte din joc.
Politicile economice derulate nu numai ca nu vizeaza corectarea situatiei, dar mai degraba imping catre accentuarea caracterului dezechilibrat al acesteia. Economisirea nu doar ca nu este incurajata, ci este, in mod incredibil, descurajata, eventualele disponibilitati banesti fiind, din cauza remunerarii lor sub rata inflatiei, canalizate catre un consum efemer si condamnate astfel sa se autodesfiinteze. Iresponsabila politica in domeniul economisirii risca sa anuleze treptat participarea interna la investitii, creand o dependenta caraghioasa si jenanta a dezvoltarii
