Nici nu au inceput bine sarbatorile, ca o stire era deja in ziarele de sambata. Premierul Tariceanu va schimba conducerea Fondului Proprietatea. De ce? Tariceanu ar fi spus ca actualul presedinte al Consiliului, a reactionat nemultumitor la atacurile impotriva Fondului, de care sunt vinovati speculantii si opozitia".
Si reiau "povestea" Fondului Proprietatea. Cu geneza lui. Cine a fost cu ideea? Am pus de 6 ori intrebarea aceasta presedintelui Consiliului de Supraveghere, domnului Nicolae Ivan. Singurul raspuns? "A fost o idee la nivel guvernamental". Punct. Asadar, nimeni nu isi asuma punctual ideea infiintarii fondului. Mergem mai departe. Cine pierde? Cine castiga?
Si voi incepe cu winner-ii, castigatorii. Pai, fondul este destinat, potrivit legii, despagubirii persoanelor ale caror proprietati au fost confiscate de regimul comunist, si care nu pot fi retrocedate in natura. Aceasta era gandirea initiala, la care s-a adaugat despagubirea mai multor persoane care au ramas, din diverse motive, fara proprietati pana in 1989. Este restituirea un lucru rau? Deloc! Este chiar necesara, importanta este insa maniera in care se face. Pentru ca, intr-un fel, se indatoreaza prezentul si viitorul (adica generatiile urmatoare) pentru repararea greselilor trecutului (ale generatiilor anterioare). Cat de mult pot fi indatorate generatiile viitoare? Oricat de mult, nu este un raspuns. E drept, noi, generatia prezenta, dar si cea viitoare, suntem obligati sa platim un pret: am fost educati, am fost crescuti, traim de pe urma unui sistem care ne-a oferit avantajul evolutiei cu un anumit cost. Din pacate, o parte din acest cost a fost asigurat prin abuzurile regimului trecut. Aceste costuri trebuie platite de noi si de generatiile urmatoare. Si de aceea, renuntarea la o parte dintre profiturile viitoare (prin renuntarea la o parte din proprietatea publica, la o cota din a
