Nu-ţi trebuie un al şaselea simţ, ci doar atenţie mărită, pentru a vedea starea de aşteptare care s-a instalat printre românii care jinduiesc, de ani buni, să afle cine ne-au fost turnătorii la Securitate. Schimbarea legii CNSAS, dispariţia din Colegiu a lui Onişoru, apariţia lui Ticu Dumitrescu, dar mai ales milionul şi jumătate de dosare nou-venite în arhiva Consiliului justifică, în linii mari, şi nerăbdarea, şi optimismul celor care, încă, mai vor să lămurească dilemele trecutului recent. Practic, din momentul în care se va fi lămurit şi problema cartotecilor şi după ce – la comanda lui Băsescu, nu-i aşa? – toţi deţinătorii de arhive vor fi predat CNSAS, până la 30 mai a.c., toate arhivele legate de fosta Securitate, s-ar putea spune că, în deconspirarea nemernicilor care au făcut pactul cu diavolul, nu mai e niciun obstacol. Din păcate, lucrurile nu stau nici pe de-o parte aşa.

Un prim exemplu. Corneliu Vadim Tudor o ţine una şi bună că n-a făcut poliţie politică. Pe baza dosarelor studiate de fostul Colegiu, sub preşedinţia lui Onişoru, liderul PRM a primit şi un certificat de bună purtare. (Vot din cauza căruia, la vremea respectivă, Andrei Pleşu şi-a dat demisa din CNSAS, scârbit şi deziluzionat.) În declaraţia nouă pe care o va da acum, privind legăturile lui cu fosta Securitate, Vadim Tudor va scrie, probabil, încă o dată, că n-a făcut poliţie politică. De data aceasta, ar putea invoca, în sprijinul declaraţiei sale, inclusiv sau mai ales, şi ţidula eliberată de vechiul CNSAS. Dar ce se întâmplă dacă, din dosarele recent intrate în arhiva Consiliului, apar elemente suplimentare, pe baza cărora noul Colegiu decide că Vadim Tudor a făcut poliţie politică?! După cum zice legea, pentru că a minţit declarând că n-a făcut poliţie politică, dar s-a dovedit că a făcut acest lucru, Vadim Tudor e pasibil de sancţiuni penale. Numai că liderul PRM poate stri