In ciuda tuturor problemelor pe care le ridica, lustratia este necesara cu conditia sa respecte normele justitiei liberale Daca facem un bilant al politicilor retributive si decomunizante, constatam ca pina acum am avut: un tiranicid precedat de un proces simulat rudimentar; peste 200 de procese precar pregatite, intentate unor responsabili politici si militari implicati in represiunea din 1989, dintre care cel mai cunoscut este procesul asa-numitului "lot CPEx"; din 1999, avem Legea deconspirarii Securitatii, care este partial si o lege a lustratiei (contine prevederi care, in alte state est-europene, se afla in legi ale lustratiei); la acestea se adauga prevederi legale recente care, de asemenea, au ca efect lustratia, referitoare la anumite categorii profesionale (legea 303 privindu-i pe magistrati, legea functionarilor publici). Asadar, in categoria responsabililor vizati de retributie au intrat cuplul Ceausescu, liderii politici si militari implicati in represiunea din 1989, Securitatea (o parte a ei) si colaboratorii politiei politice. Dupa cum se poate usor observa, marele absent din aceasta enumerare este protagonistul epocii, partidul comunist, raminind negestionata legal responsabilitatea politica a acestuia pentru crimele si abuzurile din intreaga perioada totalitara. Imaginea regimului totalitar pe care o ofera in oglinda politicile retributive este distorsionata si partiala. Focalizarea responsabilitatii asupra cuplului dictatorial ar lasa impresia ca totalitarismul comunist a fost o tiranie oarecare, diferita in intensitate dar nu in continut de alte tiranii. Astfel, este ignorata complexitatea institutionala a unui regim totalitar, specificitatea ideologica a crimei si articularea complicata a responsabilitatilor. Ion Iliescu a recurs la aceasta strategie "neo- hrusciovista" (V. Tismaneanu), cu efecte deresponsabilizante asupra cadrelor si membrilor PC