Un posibil discurs al sefului statului, prilejuit de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, ar putea suna asa: "Multumesc poporului roman pentru stoicismul cu care a indurat acesti ani de tranzitie, multumesc tuturor presedintilor, guvernelor si celorlalti oficiali care au facut posibila aceasta zi; multumesc in mod special unui om care, prin eforturile si rezistenta sa,
ne-a ajutat foarte mult in atingerea obiectivului. Acest om se numeste Monica Macovei".
Nu ar fi nicio exagerare. Monica Macovei a preluat portofoliul Justitiei intr-un moment in care acest departament se afla in fruntea listei negre a Uniunii Europene. Daca Romania rata, atunci Justitia isi avea partea sa uriasa de raspundere - cine nu crede sa arunce un ochi la situatia de acum a vecinilor nostri bulgari.
Venita din afara sistemului de relatii de pe ruta magistrati-grupuri de interese economice-politicieni, Monica Macovei a putut sa-si puna in aplicare planul de reforma, beneficiind de sprijin vital din doua directii: Palatul Cotroceni si Comisia Europeana.
Cu acesti aliati, Monica Macovei a putut rezista unui anumit gen de presiune, cum ar fi celebra discutie cu Calin Popescu-Tariceanu si Dinu Patriciu, de la Palatul Victoria. A trecut peste atacuri generate de grave greseli de documentare - cum a fost deja celebrul caz EVZ. Si a putut face fata, fara probleme, jocului la intimidare practicat de anumite grupuri de presa.
(Apropo, unde sunt dovezile despre cele nu-stiu-cate intalniri pe care ministrul justitiei le-ar fi avut cu bossul Rompetrol?)
A introdus principiul ocuparii prin concurs a posturilor de conducere. A deschis calea unui control public real asupra averilor demnitarilor - asa a fost posibil scandalul mostenirii matusii Tamara. A introdus principiul incompatibilitatii dintre calitatea de magist
