Nu sunt dispus sa cred ca politicienii nostri vor fi mai luminati acum, dupa marea sarbatoare a Pastelui. Cand ii auzi cum vorbesc de Invierea Domnului, de calea impacarii, milostivirii si iertarii dumnezeiesti, cel dintai lucru la care te gandesti este buna intelegere la care vor sa ajunga cu totii spre binele tarii. Normal asa ar trebui sa se intample. Mai ales in momentele grele, cand mii de oameni au ramas pe drumuri din cauza inundatiilor catastrofale, nevoia de unitate este prima conditie pentru a servi interesul national. Sunt sau nu sinceri demnitarii cand vorbesc de binele poporului ca deziderat politic? Parafrazand celebra asertiune a Sfantului Pavel "daca dragoste nu e, nimic nu e", as putea sa spun ca fara sinceritate si adevar nu se poate vorbi de o evadare din mizeria trecutului pentru a ridica un edificiu economic si social in folosul tuturor. Nenorocirea este ca pe politicieni la vorbe nu-i intrece nimeni. Se bat cu pumnul in piept, declarand ca sunt mari patrioti, dar nu misca un deget pentru a veni in ajutorul celor loviti de soarta. In timp ce oamenii traiesc o cumplita drama, patriotii din Dealul Spirii au scurtat saptamana de lucru din Parlament dinaintea Pastelui pentru a merge fiecare la treburile lui. De o luna sudul tarii se afla sub teroarea puhoaielor, mii de oameni fiind evacuati dupa ce gospodariile lor au fost inecate de Dunare. Suferinta nu mai are limita. Parca ar fi in vremuri de razboi. Alesii neamului in mod normal erau obligati sa vada cu alti ochi drama unei parti din populatie care, ar trebui sa-si aduca aminte stimabilii parlamentari, i-a votat in urma cu un an si ceva. Probabil ca nu au avut timp. Sau nu au vrut sa-si strice zilele de sarbatoare. Au preferat sa petreaca si, eventual, sa se gandeasca la certurile avute cu adversarii din alte partide, care sigur vor fi reluate in zilele urmatoare. Nici in timpul dezastrului de a