26 aprilie 1986. Ora locala 1:22 minute si 44 de secunde. In cursul unei incercari la putere scazuta, ceruta de autoritatea centrala de la Moscova, reactorul numarul 4 al centralei ucrainene de la Cernobil (110 km nord de Kiev) a atins in cateva secunde o putere de 100 de ori valoarea nominala. Ceausescu a aflat repede, poporul a aflat prea tarziu.
Reactorul a fost distrus. O cantitate de radioactivitate de ordinul a 12 exabecquereli (-300 Mci) a fost eliberata in atmosfera timp de circa zece zile, contaminand intr-o masura semnificativa o zona de 150.000 kmp locuita de aproximativ 6 milioane de persoane si provocand o crestere a radioactivitatii in cea mai mare parte a Europei. Inainte de Cernobil, energetica nucleara civila din lumea libera a cunoscut doua accidente majore: cel al reactorului UNGG de la Windscale, Marea Britanie, in 1957 si cel al reactorului REP nr. 2 de la centrala Three Mile Island din SUA, in 1979. Fiecare din cele doua accidente a fost clasificat pe nivelul 5 al scarii internationale a evenimentelor nucleare creata dupa Cernobil - scara INES, care cuprinde 8 niveluri (de la 0 la 7).
In presa Romaniei anului 1986, accidentul a fost relatat sumar. Dar "mass-media" vremii a lucrat pentru cine trebuia. Adica pentru Ceausescu. In iunie 1986 o brosura de "uz intern", intitulata "Avaria de la centrala atomoelectrica de la Cernobil - Relatari si informatii difuzate de mijloacele de informarte in masa. Selectie intocmita cu consultarea specialistilor Comisiei de partid si de stat pentru supravegherea si controlul calitatii mediului inconjurator", analiza accidentul:
"Statiile internationale de control care urmaresc nivelul radiatiilor in diferite regiuni ale lumii au constatat ca norul radioactiv format dupa avarie s-a deplasat mai intai spre vest-nord-vest, afectand Bielorusia, Polonia, republicile baltice si tarile scandinave, apoi,
