Poate ca totul e sortit sa treaca la un moment dat prin stadiul de „moda", dar sunt unele lucruri care ar trebui sa se situeze mai presus de acest cuvant.
Pot sa fie „la moda" pantalonii cu talie joasa (sau extrem de joasa), poate sa fie „la moda" sa porti ochelari de soare si noaptea, sau cine mai stie ce, dar nu are cum sa fie „la moda" sa-ti faci cruce si sa mergi la biserica in noaptea de Inviere.
Si totusi, de cativa ani, pare ca Pastele a devenit pentru cei foarte tineri un fel de „petrecere" speciala, unde niste insi mai ciudati canta „Cristos a inviat din morti" impreuna cu preotul si pe urma isi aprind unii altora lumanarile.
Si e la moda sa incepi cu cateva zile inainte sa-ti intrebi „gasca" „ce facem de Inviere?", ceea ce s-ar putea traduce prin „cum petrecem in noaptea de Inviere?"
Cam asa trebuie ca se gandesc pustii derutati care nimeresc la biserica inainte de discoteca, fie pentru ca asa i s-a nazarit unei fete care le place, fie pentru ca au un prieten obisnuit de parinti sa mearga la slujba de Inviere.
Am vazut anul acesta un asemenea grup in care se aflau si tineri care nu mai fusesera niciodata la slujba de Inviere si, plictisindu-se teribil in asteptarea preotului, incercau sa-i convinga pe ceilalti sa renunte, fiindca oricum „n-au ce vedea".
Fara prea multe argumente, sau jenati de felul in care erau luati peste picior de colegii lor, cei care doreau sa se afle acolo, chiar daca nu stiau sa explice pentru ce, au cedat incet-incet.
La un moment dat, cand un alt pusti a iesit din biserica tinand in mana o lumanare aprinsa, ceilalti s-au repezit „sa ia lumina" de la el si au sters-o fara sa mai astepte iesirea preotului si slujba propriu-zisa.
Daca pentru cei din jur asta a fost o binecuvantare, oare ce urme a lasat pentru ei trecerea intamplatoare prin pre
