- Social - nr. 80 / 26 Aprilie, 2006 Cand am vazut pe toate posturile de televiziune cum mii de oameni si-au petrecut (vorba vine) Pastele intre ape _ cum 15.000 de romani au fugit din calea apelor, dupa ce Dunarea a spulberat digurile _, ne-am reamintit de un episod relativ recent: fastul cu care s-a sarbatorit "Ziua Dunarii 2005". Atunci, la noi in tara, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si Administratia Nationala "Apele Romane" organizasera, in perioada 18-27 iunie 2005, cu participarea specialistilor si reprezentantilor societatii civile, sedinte festive ale celor 11 comitete de bazin extinse, avand ca tema sarbatorirea "Zilei Dunarii 2005". Ca si in alte ocazii festive, s-au rostit toasturi, iar indemnul organizatorilor a fost unul singur: "Protejati Dunarea si afluentii sai, pentru ca si generatiile viitoare sa se bucure de frumusetea acestora!". Foarte bine! Asa trebuie sa fie. Un singur lucru s-a omis insa. Ca si miile de cetateni care traiesc in perimetrul fluviului trebuie protejati. Pentru ca Dunarea _ ca si alte ape cu potential important _ nu inseamna numai viata, energie, hrana, apa, transport si recreere, ci si un potential pericol. Or, la acest ultim capitol _ al protectiei cetatenilor in fata calamitatilor naturale _ am ramas mereu corigenti. Promisiunile de anul trecut ale ministrilor Mediului si Administratiei si Internelor s-au dovedit a fi apa de ploaie. Abundenta, din pacate, si ajutata de o Dunare umflata parca de suparare ca Romania se integreaza in Uniunea Europeana fara sa aiba un program clar de combatere a inundatiilor. Cand 15.000 de oameni (dar cifra este inca provizorie!) sunt alungati de furia Dunarii, ne arata ca natura nu face politica si ca nu este interesata de alegeri anticipate sau de listele securitatii. Anul trecut s-au promis programe de indiguire, s-au promis pedepse aspre pentru cei care au transformat lacurile d