Autoimputernicit sa judece si condamne, presedintele nostru, nevoit sa se rupa in a doua zi de Pasti de langa friptura de miel si sa dea o fuga cu elicopterul in Rast, a identificat iute netrebnicii. Ei sunt fireste gazetarii. Demagogi, bicisnici, plangand nesincer amaraciunile sinistratilor, pierzand vremea teleleu pe malul Dunarii, dimpreuna cu populatia lacustra, de saptamani in sir, in loc sa stea la Bucuresti si sa preamareasca faptele marete ale Alesului. Doar el, presedintele, plange sincer, doar el a consimtit sa-i avertizeze pe taranii nestiutori sa-si ia aragazul in brate si sa se suie pe deal. Altfel, ramasi la mana presei, mureau prosti, inecati langa sifonier. Identificarea vinovatilor in profesia manuitorilor de condei nu m-ar mira foarte tare daca n-ar veni prin repetitie. Iar repetitia de la o vreme e tot mai deasa. Fiind un personaj adorat, mai ceva ca Gigi Becali, nu m-ar mira ca sinistratii, in amaraciunea lor reala, sa se naspusteasca asupra redactiilor si sa le dea foc. Am mai trait o manare de mineri asupra sediilor de gazete care ne-au sorcovit din belsug cu rangile.
Spune domnul Basescu, manios foarte, ca gazetarul unei televiziuni particulare care a indraznit sa-l intrebe de ce n-a dat pe la amaratii din Rast atata vreme cat la podul de la Maracineni facea zilnic programe de televiziune in direct, n-are dreptul sa vorbeasca. Tu sa taci, baiatule, zice presedintele fiindca il ai patron pe Vantu. Na-ti-o buna ca ti-am frant-o! Stiam ca presedintele e muncit de crampa Dinu Patriciu. La cata tamaiere si cate tone de aghiasma a turnat Realitatea TV pe statuia ecvestra a actualului presedinte, m-as fi asteptat ca domnul Basescu sa umble cu portretul inramat al lui Sorin Ovidiu Vantu in portofel, langa buletin si poza Elenei Udrea. As! Inteleg, de la cei care se uita cu cronometrul si monitorizeaza laudele de pe varii programe, ca Realitatea T
