In anul 1928 in Romania nu existau decat cateva baraje modeste, dintre care doar trei puteau fi incadrate in categoria barajelor mari. Apoi, in decurs de 70 de ani, s-au construit 238 de mari baraje, iar din acest punct de vedere tara noastra se situeaza pe locul 19 in lume. De altfel, Romania este o tara cu traditie in domeniu. In prima jumatate a secolului XX incepea executia constructiilor hidrotehnice moderne, bazate pe o conceptie stiintifica inginereasca. Cu toate acestea, inundatiile devastatoare care s-au abatut asupra tarii in 2005 si 2006 au scos la iveala o serie de probleme. Multe dintre acestea erau stiute de autoritati, dar nimeni nu a miscat un deget ca sa le corecteze, desi de la buget s-au alocat an de an sume importante pentru acest lucru. Incepand cu anul 1975, barajele si lacurile de acumulare au fost incadrate in scheme-cadru de amenajare complexa si gospodarire a apelor, avand drept scop utilizarea acestora pentru multiple folosinte, printre care si protectia impotriva inundatiilor provocate de revarsari si ploi abundente. Numai ca, in timp, lipsa fondurilor si dezinteresul local si central au dus la deteriorarea structurilor acestor constructii hidrotehnice, in ansamblul lor, cu efecte dramatice imediate: pierderi de vieti omenesti, case prabusite, terenuri agricole inundate. Socul 2005 nu ne-a invatat nimic Dupa socul provocat de inundatiile din 2005, era de asteptat ca mare parte a pagubelor inundatiilor din aceasta primavara sa fi putut fi prevenite atat prin refacerea amenajarilor hidrotehnice si utilizarea eficienta a banilor publici, cat si prin educarea si in acelasi timp pregatirea populatiei. Realitatea acestor zile a aratat ca lucrurile nu stau asa: autoritatile locale nu pareau pregatite pentru inundatii, in ciuda miilor de miliarde de lei alocate de la buget pentru gestionarea optima a situatiilor de criza. Dupa ce viitura D