- Cultural - nr. 80 / 26 Aprilie, 2006 Acum, poezia Danielei Cecilia Bogdan, este periplu anteic. Atinge pamantul pe care creste muchia ispitei, dar si pamantul marului alb, cel "dezbracat de culoarea pacatului..." Credem ca este acelasi pe care au calcat pasii Mantuitorului, dandu-i poetei bucuria de a cauta izbavirea prin gust de cuvant si de a simti cum invie poemul: "Undeva.../ Se aude zidirea" sau "Sunt asteptata de cuvant." In periplul anteic, poeta se opreste, ca la icoanele altarului, in fata pietrei, a ierbii, a maslinului, a mesei Invierii sau in fata tresaririi luminii cu chipurile lui Elohim si Petru, ale Mariei si Anei, stand la Judecata Cuvantului; invocata de poeta, pentru viata care poarta numele iertarii. Astfel, Daniela Cecilia Bogdan isi va cuminica Cuvantul... VALENTIN MARICA PE MASA INVIERII Cate cuvinte! Si cat e de cuminte Duminica, Ce-aduce sarbatorile Din toate ninsorile! Cata linistire Si cata izbavire E-n poemul Cu intoarcerea gandului Din jocul cuvantului! Si cata iubire Are-ntr-o zidire Asezarea, Din truda pastrarii Pe masa Invierii. SUB MASLIN Genunchii pornesc spre-o carare, Ca o chemare, ca o chemare. Sub clopotul vremii, de ceara, E numai o seara, numai o seara. Cand Domnul e soapta-n maslin, Amarul e vin, amarul e vin. Portile lumii se deschid cu har Dar ce e-n pahar, ce e-n pahar? Fulgerul tamplei e numai sange, E-o vreme ce plange, vremea ce plange. Ne duce povara si spune: sa fie! O lacrima vie, lacrima vie. Sange-nflorit in trup de lumina Iubirea sa vina, Iubire sa vina! DANIELA CECILIA BOGDAN - Cultural - nr. 80 / 26 Aprilie, 2006 Acum, poezia Danielei Cecilia Bogdan, este periplu anteic. Atinge pamantul pe care creste muchia ispitei, dar si pamantul marului alb, cel "dezbracat de culoarea pacatului..." Credem ca este acelasi pe care au calcat pasii Mantuitorului,