Aurelia Marinescu, celebra autoare a "Codului bunelor maniere astazi", isi pastreaza cartile dragi in rafturile unei biblioteci vechi de sute de ani si care, multa vreme, a functionat pe post de camara.

Astazi, din miile de volume adunate o viata-ntreaga, biblioteca Aureliei Marinescu nu mai pastreaza decat "cele mai iubite carti". "Blaga, Ana Blandiana, Eminescu, «Enigma Otiliei», «Cararea pierduta», Beaumarchais, Bulgakov, Andr... Maurois sunt cativa autori si cateva titluri dragi mie, de care mi-e imposibil sa ma despart." Dupa ce n-a mai predat, Aurelia Marinescu a reusit sa dea mare parte din cartile esentiale pentru orice profesor de limba romana si pentru orice iubitor de literatura, in general. Unele din volume au luat drumul Basarabiei, altele au disparut de pe treptele casei, unde autoarea le lasa, pentru cine le dorea.

VICIU. "In cateva minute dispareau." Si asta se-ntampla pentru ca cititul e intr-adevar un viciu. "Se spune ca e singurul viciu nepedepsit." Cel care cade in patima cititului nu se mai poate opri, iar Aurelia Marinescu a simtit asta pe propria piele, la propriu! "Eram studenta la Filologie. Treceam pe la librarie, aveam bani putini si nu stiam ce carte sa aleg si la care sa renunt. In momentul ala aveam o reactie fizica, nu afectiva sau intelectuala. Ma manifestam ca un alcoolic in prezenta bauturii."

CARTE CARE SA DEA BINE. Si totusi Noica avea dreptate cand spunea ca multe dintre cartile cumparate nu se citesc niciodata. "E o greseala sa se creada ca asta se-ntampla doar celor care cumpara carti de fandoseala. Eu, de exemplu, cumparam intr-o vreme orice insemna titlu de carti estetice. Speram ca o sa le vina timpul, dar n-ajungeam niciodata sa le citesc." Asta se petrecea atunci. Acum, situatia s-a schimbat radical. Lumea nu mai cumpara carti pe care spera ca la un moment dat le va parcurge. Le cumpara doar ca sa aiba