În urmă cu 26 de ani, regizorul rus Tarkovski îşi imagina o lume de după o imensă explozie nucleară care a avut loc în taigaua rusă, loc unde puteai pătrunde doar cu ajutorul unei călăuze. În urmă cu 20 de ani acea explozie chiar a avut loc, dar filmul şi realitatea nu seamănă. Morţi, boală, durere şi renaştere. Un episod tragic în urma căruia ar trebui să preţuim mai mult viaţa. Oare am învăţat ceva?

Acum 20 de ani, la 26 aprilie 1986 s-a produs cea mai mare catastrofă nucleară din istoria lumii. Reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobâl a explodat, din cauze rămase şi până acum obscure. Cea mai probabilă cauză agreată de toate părţile implicate în dezastrul care a urmat, a fost deconectarea sistemelor de siguranţă ale reactorului, pentru efectuarea unui test de siguranţă. Lucrurile au scăpat însă de sub control, reactorul supraîncălzit sărind în aer. Scutul superior al clădirii, o construcţie care cântărea 1.000 de tone, a fost pulverizat, Învelişul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă. 31 de oameni au murit pe loc. În primele luni de după explozie au murit 4.400 de persoane şi alte şapte miloane au avut de suferit din cauza radiaţiilor nucleare. După câţiva ani, numărul copiilor şi a adulţilor afectaţi de radiaţiile ucigaşe s-a ridicat la aproximativ treizeci de milioane şi numărul lor este în creştere.

Nor nuclear

Incendiul a durat zece zile timp în care în atmosferă au fost răspândite substanţe radioactive în cantităţi imposibil de calculat. Norul nuclear care a fost purtat de vânt deasupra Europei Centrale şi de Nord a ajuns la extremităţile continentului în doar două săptămâni, exact momentul în care autorităţile de la Moscova au fost nevoite să recunoască oficial că lângă Kiev, la Cernobâl, ceva foarte grav s-a întâmplat. Primii care au descoperit pe terit