Cum ar arăta totuşi şcoala ideală, una de care nu s-ar mai plînge nimeni, adică una aflată deocamdată doar pe culmile imaginaţiei, vizualizată tot deocamdată şi tot doar cu ochii minţii? Pe muchie de sărbătoare, pe coridoarele prelungi sau în holul unde "se face" de serviciu, un reportaj despre dorinţele celor mici întru reformarea celor mari. Despre ce "în primul rînd" ar schimba cei afectaţi în mod direct şi despre ingredientele pe care le-ar pune la temelia acestei şcoli. O şcoală struţo-cămilă a viitorului, dominată de ideea "pauzele lungi şi dese, cheia marilor progrese", pigmentată însă puternic şi de visul american.

În primul rînd: Programa

Alina este elevă în clasa a opta. Îmi vorbeşte de stres (o boală pe care o credeam rezervată exclusiv adulţilor). Şi-ar dori "mai puţine lecţii de făcut". Pentru că după şcoală "ajung acasă, mănînc şi sînt prea obosită să mai fac ceva." Dimineaţa, cînd se apucă de lecţii, o apucă panica; pur şi simplu n-are timp. Aşa că ar schimba... materia încărcată, orarul făcut aiurea - 36 de ore pe săptămînă... 5 zile pe săptămînă, de la 8 la 15 - ar scoate evaluările multe şi profesorii neînţelegători.

"Să se introducă un regim mai-de-facultate." Codruţa, elevă într-a zecea, Liceul "Marin Preda". Ce-ar fi, începe visul ei, dacă pornind, hai să nu zică dintr-a cincea, dar măcar de la liceu, fiecare să-şi poată alege materiile pe care le vrea. Aici o liniştesc, spunîndu-i că nici la facultate nu este chiar aşa... Ridică însă din umeri, în fine, şi continuă, amintindu-şi cu revoltă de ea (ca să mi se dea drept exemplu viabil), elevă într-o clasă de "uman", nevoită să tocească "inuman" la mate, fizică sau chimie, irosindu-şi astfel timpul cu nişte lucruri pe care oricum le va uita, deci inutile. (O colegă o susţine, peste umăr, spunîndu-mi că "la materii din astea" oricum înveţi pentru "sfîntul cinci", doar cît să trec