Autorităţile ar trebui să dea bani prichindeilor care iau note bune la teste, dacă doresc să facă un bine învăţămîntului superior din această ţară. Raţionamentul e simplu. Nivelul universităţilor depinde de nivelul absolvenţilor de liceu. Or, şcolarii nu sînt motivaţi eficient să înveţe bine. O motivaţie eficientă ar putea fi - în anumite condiţii, cel puţin - aceea financiară.
Orice act raţional are la bază o motivaţie raţională. De ce bem acest pahar cu apă? Pentru că ne este sete. De ce mîncăm această plăcintă? Pentru că ne este foame. Dar de ce mergem la şcoală şi facem efortul să învăţăm bine?
Nu ştiu cum sînt alţii, dar eu am mers la şcoală doar pentru că eram silit să o fac. Ore lungi, plictisitoare, în compania unor bieţi copii care nu se gîndeau, nici ei, decît la momentul în care "scapă" din clasă. Materii absurde, predate de femei prost plătite, din manuale care par scrise de retardaţi. Practic tot ce am învăţat, inclusiv scrisul şi cititul, eu am învăţat în afara şcolii. Majoritatea celor care trec prin şcoală îşi amintesc, ca şi mine, de o instituţie murdară şi cazonă, un fel de loc unde erau abandonaţi pînă ce se întorceau părinţii, care lucrau în uzinele cenuşii ale socialismului.
Cine ar învăţa bine într-o asemenea instituţie? De ce să luăm note mari, unele care să reflecte într-adevăr o cunoaştere temeinică a subiectului? Realitatea e că şcoala aceasta, în ea însăşi, nu oferă nici un motiv raţional pentru a o face. Adesea, este doar presiunea familiei aceea care îi mai împinge de la spate pe elevi.
Sigur, mi se va spune că trebuie să învăţăm pentru a ajunge undeva în viaţă. Mă îndoiesc însă că asemenea idealuri înalte sînt cu adevărat înţelese de copii. Nemaivorbind că, în societatea de astăzi, aceiaşi copii şi tineri văd în fiecare zi cum munca perseverentă şi meritul personal sînt mai curînd impedimente decît virtuţi. Este
