un proiect de transformare
De ce?
Timp de 10-20 de ani de-acum înainte, Educaţia este proiectul public numărul 1 în România. Motivul, istoric: a treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948, încă nu a avut loc! De şaisprezece ani ne încăpăţînăm să rămînem încremeniţi în pilda drobului de sare, contemplînd o realitate educaţională pe care o vedem că ne "cade în cap" clipă de clipă, incapabili să acţionăm ferm, decisiv. Şcoala noastră (îndeosebi învăţămîntul preuniversitar) funcţionează acum după un model incorect, inadecvat, în profundă discordanţă cu necesităţile timpului pe care îl trăim. Analiza lucidă, detaşată a realităţii sălilor de clase conduce la concluzia că, în profunzimea sa, educarea comportamentelor prin intermediul Şcolii nu s-a schimbat faţă de anii copilăriei şi adolescenţei generaţiei noastre şi a părinţilor noştri. Iată de ce:
* Pentru că, acum, Şcoala continuă să instruiască (dacă o face!) în proporţie de 99% şi să educe (iarăşi, dacă o face!) în proporţie de 1% - exact pe dos faţă de cum ar trebui!
* Ea nu cultivă şi nu dezvoltă deprinderi şi aptitudini precum: curajul de a opta şi de a decide; asumarea costurilor deciziilor luate; disciplina muncii intense, oneste, constante, pentru propria creştere şi nu pentru a "da bine"; respectul faţă de valori precum încrederea, onestitatea, performanţa autentică; forţa de a învăţa de la celălalt, atunci cînd simţi că e mai bun ca tine. În schimb, continuă să înregimenteze mici plutoane de cîte 25-30 de copii şi să le treacă din clasa întîi pînă în clasa a douăsprezecea - cu bac cu tot! - prin modelul comportamental orwellian cultivat cu străşnicie de comunişti: toţi, profesori şi elevi - predînd şi învăţînd an după an aceleaşi 12-13-14-15-16-17 materii, multe şi supraîncărcate; toţi, prof
