Pentru multi oameni, guvernarea are un aer misterios. Unii se intreaba cum poate un prim-ministru sa primeasca dimineata un alt prim-ministru (ce-or fi vorbind?), la prânz sa primeasca o delegatie de oameni de afaceri, dupa-amiaza sa prezideze o sedinta de guvern cu o suta de acte normative de aprobat, iar seara sa mearga la un talk-show de televiziune, unde câte un moderator mai curajos il face praf cu câteva intrebari bine tintite. Practic insa, orice director de companie cu mai mult de 30 de angajati (cam atâtia ministri sunt in Guvernul României) poate sa-si imagineze exact ce face toata ziua un prim-ministru. Fiecare ministru are un sector alocat (finante, agricultura, transporturi etc.), un buget acordat de parlament in fiecare an si câteva reguli, fie sub forma de legi, fie sub forma de cutume, pentru a gestiona sectorul respectiv. Mai sunt câteva promisiuni facute in campania electorala si cam atât. Cu alte cuvinte, libertatea unui prim-ministru de a-si alege temele si preocuparile este foarte mare. Unul poate sa puna accent pe propria imagine si atunci isi ocupa o buna parte din timp in discutii cu mass-media si in sedinte de analiza a propriei proiectii. Altul poate fi preocupat de o nedreptate istorica (restituirea proprietatilor, drepturile femeilor sau copiilor etc.) si atunci mobilizeaza toate fortele pe care le are la dispozitie - bani, oameni, influenta, timp - sa repare nedreptatea. Al treilea este preocupat de propria bunastare si atunci cauta, cât mai ascuns cu putinta, sa se intersecteze in fluxurile monetare care circula prin venele guvernarii pentru a acumula case, mosii, masini, bijuterii sau alte dracii. Unul isi aduce aminte zilnic ca alegerile vor veni. Altul habar nu are de alegeri. El a fost numit prin aranjamente de cancelarie, asa ca a da ochii cu electoratul nu este o stare pe care sa o cunoasca. Intr-o guvernare, misterios nu este ce f