Tragedia atâtor oameni care si-au vazut avutul agonisit dupa o viata de truda distrus a stârnit reactii diferite. La o extrema gasim indiferenta celor care nu au fost afectati de dezastru; indiferenta mergând pâna la nesimtirea aproape criminala a celor care au putere si care au dispus inundarea unor localitati pentru a-si proteja propriile bogatii. A caror origine, daca ar fi atent si obiectiv cercetata, s-ar putea constata, in multe cazuri, ca e bogatia noastra. La cealalta extrema se situeaza compatimirea lacrimogena si ipocrita, fara eficienta, a celor care urmaresc dobândirea unui capital politic de pe urma nenorocirilor oamenilor. Intre aceste extreme perfide, drama oamenilor loviti de soarta este crunta; sunt oameni saraci, fara asigurari sau conturi in banca, ale caror surse de venituri erau animalele din ograda, acum lesuri, si pamântul, care nu va redeveni productiv asa curând. Apoi s-a trecut la identificarea vinovatilor. Pe locul intâi a fost trecut Dumnezeu, care a vrut sa ne pedepseasca; dar de ce sa-i pedepseasca pe cei deja pedepsiti de soarta? Fiindca l-au votat pe cine nu trebuia? Al doilea vinovat, in ordine ierarhica, e Ceausescu, care a desecat baltile. Dar avea consilieri, specialisti in ape, chiar de ploaie! De ce nu l-au consiliat? De ce lingaii afirmau ca este un geniu, la fel si ea, genii naturale, fiindca erau semianalfabeti? Este adevarat ca orice violare a naturii (ca si a istoriei) poate avea consecinte tragice; la noi lucrul acesta este dureros de vizibil. Dar guvernarile postdecembriste ce-au facut, in afara sa fure? Daca existau fonduri suficiente si preocupari responsabile, nu s-ar fi putut limita dezastrul si, mai ales, remedia rezonabil efectele lui? Si acum, marele specialist in ape, dupa Invierea Domnului, se margineste sa spuna ca si el a inviat si ca Iisus era socialist. Avem totusi satisfactia ca unii cetateni sunt solidari cu