Conceptiile in ceea ce priveste vanatul fortei de munca de calitate nu s-a dezvoltat in Romania, angajatorii preferand sa nu investeasca intr-un profesionist. Potrivit Rompres, este vorba de tehnica "vanatorului de capete" - un "headhunter", care nu poate fi gasit nici la Oficiul fortelor de munca si nici prin anunturi la mica publicitate. Tehnica e simpla si exista de cand lumea: sa furi concurentei oamenii cei buni. Pentru asta exista oameni pregatiti special ca sa execute dificila misiune. Ei se numesc "headhunteri" (vanatori de capete), iar treaba lor este sa-i caute si sa-i vaneze pe cei mai buni profesionisti din toate domeniile. Si in Romania exista companii care ofera exclusiv servicii de headhunting, dar sunt inca putine. Preturile percepute de companiile specializate sunt atat de mari (peste 10.000 euro, in functie de" recrutat") incat firmele romanesti nu au posibilitatea sa se adreseze headhunterilor, spre deosebire de multinationale, obisnuite cu astfel de tehnici. In plus, un rol il are si mentalitatea patronului roman, obisnuit cu nepotismele si sistemul de pile si relatii. "Nu au ajuns inca sa inteleaga ceea ce multinationalele stiu deja, anume ca oamenii deosebiti, angajati printr-un headhunter, sunt cei care aduc profituri foarte mari", este de parere managerul companiei "Head Hunting Ltd.".

Legislatie restrictiva

Institutiile publice din Occident sunt constiente de avantajele head-hunting-ului si nu neglijeaza deloc aceasta metoda de a-si creste eficienta. Lucrurile stau exact invers in Romania, unde vanatoarea de creiere este inaccesibila sectorului de stat in primul rand din cauza legislatiei restrictive, care impune organizarea unui concurs. Desi metoda este buna, in aparenta, pentru ca are la baza ideea "cel mai bun sa castige", ea nu se poate aplica la orice nivel si mai ales la cel mai inalt nivel deoarece pe profesi