Daca ideologii de serviciu ai regimului Ceausescu au stabilit data de nastere a poporului roman cu 2050 de ani in urma, in planul mai subtil al protocronismului, datorat unor intelectuali inca mai harsiti decat istoricii, se initia o platforma utopica1prin care mentalul colectiv sa reia, la cote sporite si aparent stiintific fundamentate, mai demult inradacinatele excelente pareri ale romanului despre sine insusi. Acest protocronism servind national-comunismul avea sa devina, cum era si firesc, tinta unor critici dintre cele mai acerbe: prea erau evidente si la indemana exagerarile si absurditatile unei asemenea ideologii! El era vazut de marxisti ca o maculare inadmisibila a puritatii doctrinei, ca o deviere "burgheza", iar de intelectualii liberali sau de stanga (adepti, eventual, ai globalizarii), ca un simptom al reinvierii dreptei ultranationaliste. Prea putini stiu insa ori se fac ca nu vad ca aceasta hipertrofica exhibare a orgoliului national reprezinta, in ceausism, o a doua faza, proprie comunismului insusi, si nu neaparat copia unor doctrine interbelice. Coloratura ruseasca Mai intai, comunismul, asa cum a ajuns acesta la noi, avea deja o stridenta coloratura ruseasca. Buna pentru export, lozinca internationalismului proletar era inlocuita in planul intern al imperiului sovietic de forta centripeta, reprezentata de limba si de cultura rusa, ca factori de aglutinare a altor elemente etnice, lingvistice si de morfologie culturala (in fond, imperiul sovietic nu facea exceptie de la regula dominatiei lingvistice, in primul rand, de care uza puterea ocupanta in cazul tuturor imperiilor coloniale sau chiar in acela al statelor zise federative). Limba de circulatie si de impunere a ideologicului, de exercitare a administrativului, asigurand legitatea "ordinii socialiste" in toate republicile, limba rusa trebuia neaparat insotita de prestigiul ei stiintific si art