Iata ca si bibliotecarii, prin Hotararea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, îsi au ziua lor, 23 aprilie. Nu putem întreba de ce tocmai ziua Sfantului Gheorghe a fost aleasa ca zi a bibliotecarului? Oare mai crede cineva în puterea miraculoasa a bibliotecarului, care, asemeni Sfantului Gheorghe, ucide balaurul, simbolul raului, care în cazul acestei profesii înseamna de fapt ignoranta, incultura? Multa lume ar vrea sa stie, si pe buna dreptate: care mai este rostul bibliotecarului în societatea contemporana, societatea informatiei, unde notiunea de carte, în sensul clasic al termenului, este pusa sub un grav semn al întrebarii? Daca, din cele mai vechi timpuri, de cand vorbim de aceasta profesie, bibliotecarul era sinonim cu savantul - asa era în Biblioteca din Alexandria si la fel în bibliotecile monastice din Evul Mediu -, astazi lucrurile par cu totul altfel. Mai sunt oare bibliotecarii carturari? Cei mai multi oameni raspund ca nu. Si realitatea nu numai la noi, dar si în alte parti, pare aceasta. In ochii multora, bibliotecarul e un om care ia cartea din raft si o da cititorului, un umil functionar care, în loc de dosare, detine în custodie carti si nu stie mare lucru despre continutul lor. In zadar noi, cei care lucram în biblioteci de o viata, încercam sa schimbam aceasta prejudecata, sa spunem ca lucrurile nu stau chiar asa; aceasta continua sa ramana. Dar este cu adevarat o prejudecata? Si, daca este, care îi este cauza si sorgintea? Bibliotecarii antichitatii, oameni de mare prestigiu, de tipul lui Calimach sau Aristarh, care au lucrat în faimoasa Biblioteca din Alexandria, dar si cei de mai tarziu, se zice ca stiau foarte bine ce cuprind publicatiile pe care le aveau în grija. Aceasta le aducea o stima deosebita din partea celor care pretuiau cartile. Mai tarziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea industriala a productiei tipografi