"Hai, mamă, hai odată!..."
"Vin' la mama!..."
Reproduc în debutul acestor rînduri doar două dintre mirabilele expresii curente, auzite de la fereastra mea, adresate patrupedelor scoase la plimbare de femei - ai zice în toată firea, dacă nu le-ai auzi vorbind astfel; ele aparţin, care va să zică, unor mame de... cîini!...
Bărbaţii sînt mai sobri faţă de animalele scoase în aer liber: le fluieră, le şuieră şi rareori le adresează cîte o interjecţie...
Sînt nevoit, adeseori, să închid fereastra şi să mă retrag în colţul cel mai îndepărtat al încăperii, să nu mai aud: plimbarea devine alai, cei doi fiind acompaniaţi de un concert de lătrături furioase scuipate din cîte opt-nouă gîtlejuri parcă lovite de rabie ale maidanezilor din zonă care - era dreptul lor, nu-i aşa? - îşi marcaseră teritoriul. E un mini infern sonor, pe diverse voci, de la alto-ul în falset emis de căţelandri răguşiţi, cu vocea în schimbare, pînă la bariton-ul dulăilor greu încercaţi, purtînd pe membre, pe boturi sau pe urechi semnele bătăliilor pentru supremaţie desfăşurate de-a lungul anilor...
Pe trotuarele capitalei mii de fecale canine atestă iubirea pentru animale a concetăţenilor mei. (Nu, nu sînt numai de-ale maidanezilor, cum i-am auzit pe unii posesori, protestînd, căci am văzut, uimit, oameni corect, chiar elegant îmbrăcaţi, adăstînd cu o răbdare demnă de cauze mai bune să li se uşureze animalul drept în mijlocul trotuarului! Mărturisesc a mă fi lăsat fascinat o clipă de privirea lor poetic arucnată departe, în zări azurii, contrastînd frapant cu treaba mică sau mare făcută de tovarăşul în lesă... Abia aştept, în această privinţă, aderarea şi - vorba domnului preşedinte, mai ales integrarea, care, după cum nici "iarna nu-i ca vara", nu-i totuna cu aderarea - la UE, în ţările căreia, am auzit, există servicii ale prim
