„Caporalul Bogdan Hancu se inscrie in randul eroilor Romaniei care isi pun viata in pericol zi de zi actionand acolo unde terorismul reprezinta o realitate cotidiana". Asa spune Presedintia Romaniei. Aceasta fraza frumoasa si gaunoasa este emblema unei minciuni cu picioare mai lungi decat veacul XX.

De la cel de-al doilea razboi mondial incoace, Romania n-a mai fost atacata in mod real de nici un dusman extern. Totusi, acest dusman a fost mentinut viu si amenintator in mintea romanilor prin propaganda de partid si de stat.

Capitalismul mondial, imperialismul american, hegemonismul sovietic ne-au amenintat ani de-a randul „tarisoara". In luptele cu „teroristii" din decembrie ’89, au murit alti eroi ai Romaniei care nu si-au vazut niciodata dusmanul la fata, ca si caporalul Hancu, ucis de explozia unei mine plantate in nisipul irakian.

Tragedia, uneori grotesca, a acestui popor se desfasoara de decenii inlauntrul granitelor si constiintei colective a romanilor.

Terorismul mondial este folosit de actuala putere basesciana tot asa cum puterea iliesciana a folosit in 1990 si in anii urmatori terorismul invizibil – ca sursa de legitimare a unei fortari politice.

Tanarul roman Bogdan Hancu s-a dus in Irak ca voluntar. Nu-i usor sa ajungi acolo: oferta de militari voluntari e tot timpul mai mare decat cererea. Multi spun ca se da spaga ca sa „prinzi" Irakul sau Afganistanul.

Dar merita: salariul in lei de militar profesionist merge in tara, diurna este de 70 dolari pe zi si, intrucat masa se serveste la unitate, poate fi economisita aproape in totalitate. Dupa 6 luni, cat dureaza angajamentul, se pot aduce in tara peste 10.000 de dolari, ceea ce, pentru multi romani amarati, e o mica avere.

Parintii lui Bogdan, militari de profesie, nu si-au dorit o cariera militara pentru fiul lor: