onathan X. Uranus (1909-1984) este pseudonimul cel mai cunoscut, unul din zecile de heteronimi, peste o jumătate de sută, de o diversitate uluitoare, ai lui Marcel Avramescu. "Omul exorbitant" (I. X. U.) este un "om aproximativ" (Tristan Tzara), ca identitate multiplu - de multiplu - împărţită. S-a anonimizat tot atât cât s-a heteronimizat. În definitiv, identitatea lui rămâne necunoscută, aşa cum a dorit. Litera "X" nu ascunde, dimpotrivă, evidenţiază ascunsul. Avramescu se născuse în vecinătatea cartierului bucureştean Uranus, cel care avea să fie distrus de Ceauşescu, dar pulverizarea identităţii sub puzderia de nume dintre cele mai bizare, găsite ori (re)formulate, a mai mers la scară, să spun aşa, galactică: Adelaid I. Neptun ori Daniil R. Saturn. Alte autoinvestiri ori identificări, dincolo de nume, depăşesc şi ele scara obişnuită a umanului: Matusalem precoce, Serafim şi bohem. S-a autonumit şi Teologul amator, ceea ce el, cu origine ebraică, avea să devină cu adevărat, ca preot ortodox. Orice transformări îi par la îndemână.
Omul a fost în admiraţia multora, scriitorul mult mai puţin. Geo Bogza, avangardistul dedat ultrastângii, a scris un necrolog despre el în România literară, în care spunea, producând stupefacţie, "Dacă nu aş fi avut destinul meu, mi-aş fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobişnuit, profund enigmatic. Înclinaţiile sale erau diverse şi aflate la "extreme": scriitor, ocultist, preot. A existat, există, o mică legendă ţesută în jurul calităţilor sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-şi potenţeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipseşte din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruinţă, în privinţa procedeelor, deşi are pagini mai multe şi orientări diverse, unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea avangardei cu gnoza nu-l desparte ferm de Urmuz. Autorul se
