Steliştii au cedat cu 4-2, după ce au condus cu 2-0. Tactica ultradefensivă a lui Olăroiu i-a costat pe români cel mai frumos vis al ultimilor 20 de ani

Succesul din tur şi numărul foarte mare de tricouri şi steaguri tricolore în tribunele de pe ,,Riverside" erau ingredientele ideale pentru o calificare incredibilă, dar meritată în finala Cupei UEFA. Începutul de meci a fost fulminant pentru băieţii lui Olăroiu. După câteva minute de dominare sterilă a gazdelor, cu centrări tipic englezeşti în careu, pradă uşoară pentru defensiva noastră, Steaua a deschis balul. Minutul 15. Şut puternic Petre Marin de la 18 metri, tânărul Brad Jones respinge copilăreşte în faţă, de unde Dică o torpilează în plasă după ce face şi o uşoară fentă din corp în faţa lui Southgate. Peste opt minute, un corner executat de Boştină, încheiat de Riggott la un milimetru de autogol, anunţă dezastrul. Din nou corner, din nou Boştină, şi Goian împinge în gol o minge respinsă neglijent de Queudrue, după ce tot el lovise cu capul o minge cu greu blocată de acelaşi nefericit Jones. La 2-0 şi 3-0 per total, Middlesbrough e la pământ. Steve McLaren forţează atacul cu Maccarone, omul care a redus din handicap (32) înainte de pauză şi cel care avea să fie eroul unei seri de poveste pentru fotbalul englez.

Joc zero,

calificare ratată

Steliştii intră din nou pe teren cu acelaşi gând de conservare a avantajului pe care l-au adoptat imediat după reuşita lui Goian. Decizie ce s-a dovedit falimentară până la final. Viduka (min.64), Riggott (72) şi din nou Maccarone (89) au ştiut să valorifice atacul permanent la poarta lui Carlos şi să aducă Angliei o calificare nesperată. Steaua a fost sub orice critică în repriza a doua. Apărare şi iar apărare. De la Olăroiu la ultimul jucător din teren, toţi au jucat doar fentând fotbalul şi au plătit scump. Când mai ai şi un portar aşa cum a fost