La indemnurile unui prieten de familie, m-am inscris intr-una dintre excursiile de Paste la Nisipurile de Aur. N-am facut-o cu prea mare tragere de inima. Cu 25 de ani in urma, am fost de un 1 Mai pe litoralul romanesc si de-atunci n-am mai repetat neplacuta experienta: hoteluri neincalzite, pustietate, mizerie. Prea multe nu s-au schimbat de atunci. Pastele n-am prea auzit sa se faca in statiunile noastre de la Marea Neagra, iar de 1 Mai e dezastru. Pustime beata, scandaluri, promiscuitate cat cuprinde, servicii mizerabile, in ton cu atitudinea clientelei. M-am gandit si la varianta unui Paste la munte, dar la munte am tot fost. In Bucuresti nu vroiam sa raman, ca e de o tristete crunta cand se goleste de sarbatori. In plus, imi imaginam ca, atunci cand se va intoarce prietenul meu din Bulgaria, va veni cu un sac de povesti macar sa ma faca sa-mi para rau ca n-am dat curs initiativei lui. Asa ca, pe ultima suta, m-am inscris la excursia de trei zile la Nisipurile de Aur. Sincer sa fiu, chiar eram curios sa vad cum arata. Anul trecut, am auzit destule vorbe de lauda de la cei care isi facusera concediile acolo, asa ca o bifasem deja ca o destinatie demna de luat in seama pentru la vara. Scurtul sejur de Paste era tocmai bun pentru a-mi confirma sau infirma impresiile din auzite. N-am pornit cu dreptul. Oferta speciala a bulgarilor s-a bucurat de un mare interes pe plaiurile mioritice, asa ca la vama de la Vama Veche ne astepta o coada de doi kilometri si jumatate. Am incercat sa aflam cat s-ar traduce in ore, dar nici vamesii, nici politistii de frontiera nu stiau sa ne spuna pentru ca niciodata nu se confruntasera cu un asa exod de turisti. Pana la urma, au fost cinci ore si jumatate. In tot acest rastimp, dinspre bulgari n-au venit decat un biciclist mustacios, care s-a si intors dupa vreo juma-tate de ora, si un autocar gol. Abia la ora noua seara am ajuns la des