Pentru cei care cunosc filmografia lui Woody Allen, Match Point (2005) e un film cel putin deconcertant. Asta pentru ca rupe total cu ceea ce înseamna marca Woody Allen - (auto)ironii foarte inteligente, psihanalize ascutite, cu intelectualul frustrat în centrul femeilor fatale si al barbatilor musculosi, invidiosi. De la cel mai profund psihanalist al ecranului, Woody Allen trece la ceva ce nici nu se poate defini. Match Point poate fi privit ca un film cinic, dar nu e chiar un film cinic. Poate fi privit ca un film psihologic, centrat pe problema cuplului, dar e mai mult decat atat. Poate fi privit ca un film "anti" si este, într-adevar, un film foarte "anti". Match Point e în primul rand o turnura de 180 de grade fata de filmele precedente ale lui Woody Allen. Ca si în cazul lui Eric Rohmer cu L’Anglaise et le duc, e remarcabil cum Woody Allen, la 70 de ani, gaseste resursele sa schimbe complet registrul si sa reuseasca o capodopera. Cheia în care trebuie citit Match Point e romanul pe care personajul principal îl citeste - Crima si pedeapsa, de Dostoievski. Apoi, o alta cheie e faptul ca citeste o carte care sa-l ajute la interpretarea operei lui Dostoievski. Ajungem astfel la referintele laitmotivice ale lui Woody Allen - Dostoievski e constant în filmele lui, fie si numai la nivelul citarii printre alte referinte europene: expresionismul german, arhitectura Renasterii, Parisul, Londra... Personajul lui Allen (Chris) e opusul lui Raskolnikov. Chris (nume intentionat ales cu rezonante cristice?) nu doar ca nu are nici o remuscare pentru crima pe care o comite, dar trage si toate foloasele de pe urma ei. Crima si nepedeapsa s-ar putea numi filmul lui Woody Allen - Chris îsi însceneaza genial crima, cu victime colaterale cu tot, iar regizorul îsi însceneaza genial scenariul, cu neprinderea criminalului cu tot. Filmul e perfect scris, excelent jucat (Jonathan Rhys M