Si plantele medicinale pot avea contraindicatii. Inainte de a le folosi este bine sa consultati un medic specialist. Iata câteva plante care nu pot fi folosite oricum. Anasonul trebuie folosit in cure scurte pentru ca anetolul din compozitia sa poate provoca o boala ulceroasa, enterocolite acute sau cronice. Semintele de anason sunt indicate ca stimulente ale pancreasului. Au efecte carminative (reducerea gazelor din intestin, mai ales la copii), dar nu se administreaza in gastrite, ulcer duodenal, enterocolite acute si cronice, pentru ca pot masca alte afectiuni. Ricinul este toxic, indeosebi semintele si uleiul obtinut la cald. Se pot produce accidente prin confundarea semintelor de ricin cu boabele de fasole pestrita. Semintele de ricin ingerate pot provoca moartea. Florile si frunzele de soc proaspete, aplicate pe piele, provoaca o iritatie puternica. Planta uscata este in schimb inofensiva. Numai scoarta de soc este toxica in orice conditii. Pelinul (infuzia de pelin) contine absintina, o substanta toxica pentru sistemul nervos si care poate crea dependenta. Pelinul a fost interzis in multe tari europene. Pe vremuri era folosit ca afrodisiac. Frunzele de anghinare nu se administreaza in afectiuni acute hepatobiliare si renale. Infuzia de cicoare nu trebuie in nici un caz sa fie folosita de femeile care alapteaza. Planta contine substante cu gust amar, care pot trece in lapte. Infuzia de coada calului e contraindicata in afectiuni cronice renale si hepatice. Bauta pe stomacul gol poate produce iritatia mucoasei gastrointestinale. Ceaiul de crusin preparat din planta proaspata produce greturi si varsaturi. Baut in cantitati mai mari decât cele prescrise produce colici intestinale si scaune lichide. Ienuparul are proprietati diuretice. In concentratii mari poate produce iritarea cailor renale si hematurie. Infuzia de izma este contraindicata in cazurile de ulcer ga