Un fost director de serviciu de informatii ne-a predicat recent în direct despre esenta democratiei. Convertirea sa, tot recenta, la crestin-democratie sta marturie, în microcosm, pentru schimbarea la fata a "fostilor" si metamorfozarea lor democratica. Potrivit lui Ioan Talpes, Legea lustratiei nu ar fi "democratica" si nu ar fi conforma cu un "sistem de morala". Nu ar fi democratic pentru ca îi impiedici pe oameni sa îi voteze pe cei pe care i-ar vrea si care cad, în mod fatal si insinuant nemeritat, sub incidenta legii. In plus, si comunismul a facut acelasi lucru. Concluzia: nu e democratic si moral. In fata absurdului situatei si afirmatiilor, trebuie sa îti înfranezi primul reflex al adormirii ametite a intelectului în urma loviturii fulgeratoare de knock out. Acest domn si argumentatia sa nu sunt atoli izolati în oceanul tranzitiei. Un întreg curent de opinie se coaguleaza în jurul acestor idei. Numai ca aceste argumente împotriva legii care cere izolarea din corpul public pentru o vreme a celor ce au ocupat functii înalte în comunism nu rezista, daca scuturi copacul democratiei cu intentia onesta de a face sa cada poamele putrede. Vechii greci care au inventat democratia îsi dadeau seama ca întotdeauna vor exista pericole la adresa regimului. De aceea, au creat mecanisme de control si valuri de aparare, inspirandu-i si pe Parintii Fondatori americani. Cei ce actionau împotriva democratiei erau fie izgoniti din cetate, fie condamnati la moarte. Grecii vechi îsi alegeau, cu mici exceptii, reprezentantii prin tragere la sorti, nu prin alegerile pe care noi le consideram democratice acum. Ii alegeau prin tragere la sorti, pentru ca se credea ca toti cetatenii sunt egal îndreptatiti si au aceleasi capacitati de a conduce, deci era acelasi lucru cine ar fi condus. Erau exclusi însa de la alegeri si din treburile polis-ului cei care actionau pentru a perverti sistem